Actorul care a transformat o viata grea in arta

Exista actori care isi construiesc cariera prin roluri memorabile si actori care aduc pe scena ceva ce nu poate fi invatat din carti: experienta unei vieti traite intens. Costel Cașcaval face parte din aceasta a doua categorie.

Dupa copilaria petrecuta la orfelinat, in urma mortii parintilor, mai tarziu, si-a urmat visul artistic si a absolvit, in 1996, Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” din Bucuresti, la clasa profesorilor Florin Zamfirescu si Doru Ana.

Dincolo de rolurile care l-au făcut cunoscut publicului, Costel Cașcaval este un actor pentru care teatrul inseamna mai mult decat o profesie: este o forma de a observa oamenii, de a intelege viata si de a transforma experientele personale in arta.

Cunoscut pentru rolul sau din filmul „Terminus Paradis”, regizat de Lucian Pintilie, actorul vorbeste despre un parcurs marcat de incercari, intalniri decisive si dorinta de autenticitate. Povestea sa dezvaluie omul din spatele personajelor si felul in care experientele dificile pot deveni surse de sensibilitate artistica.

„Pentru mine, teatrul este pretutindeni”

Intrebat ce reprezinta teatrul pentru el, intr-un interviu acordat revistei Viata Mondena, Costel Cașcaval ofera o perspectiva care depaseste granitele scenei: „Teatrul nu este o simpla profesie pentru mine. Dintotdeauna mi-a placut natura, nu omul. Nu privesc in jurul meu doar din 1989: in 1988 eram mai matur decat cei de 40 de ani – traisem intens totul, in orfelinat, in armata si, apoi, pe strazi, la Revolutie. Pentru ca priveam si ma interesa ce era in jurul meu. Multi oameni traiesc mecanic, fara emotii.”

Actorul povesteste ca observa oamenii pe strada, felul in care merg, vorbesc, zambesc sau se incrunta. Gesturile lor pot deveni, intr-o zi, surse de inspiratie pentru un rol. Pentru el, a privi inseamna a invata, iar atentia acordata comportamentului uman face parte din munca artistului.

„Pentru mine, teatrul este pretutindeni”, marturiseste el.

Apropierea de teatru a venit si din dorinta de a descoperi un spatiu al comunicarii si al sensibilitatii, dupa experiente de viata pe care le descrie ca fiind abrupte si zdruncinate. „Mi-am zis ca este o zona de poezie, cu oameni mai frumosi, care au bucuria intalnirii in viata. Pe scurt, aveam nevoie de comunicare”, spune actorul.

Este o marturisire care arata ca arta poate deveni nu doar o profesie, ci si o forma de intelegere a lumii si a propriei existente.

De ce un actor adevarat nu inceteaza niciodata sa invete

Pentru Costel Cașcaval, teatrul si filmul au ritmuri diferite, dar ambele cer concentrare, implicare si respect pentru actul artistic. Daca filmul este mai dinamic si se desfasoara contra timp, teatrul ofera alte posibilitati de explorare si aprofundare a personajului.

„In prezent, imi sunt dragi ambele domenii artistice”, marturiseste sincer artistul. „Filmul este mai de impact si mult mai dinamic, mai viu. Regizorul de film «te monteaza» rapid, iar echipa se sudeaza mai sigur, fara discutii inutile, mediocre. De pilda, intr-un lung metraj, «Italiencele» (in regia lui Napoleon Helmis), unde am detinut (alaturi de Mara Nicolesco) rolul principal: se filmau cate 3-4 secvente pe zi, concentrat. In schimb, in teatru, poti sa mai amani repetitiile, premiera. In film, este totul contra timp si platit, iar pe ecran te vede toata lumea cine esti si daca ai valoare sau nu.”

Desigur, in Occident, chiar si in teatru, timpul este scurt. Actorul Costel Cașcaval intervine prompt: „Sigur, cu deosebirea ca acolo primesti piesa cu 6-8 luni inainte si, cand vine momentul repetitiilor, tu trebuie sa stii bine textul, altfel va interveni nu atat regizorul cat mai ales producatorul (ce detine banii), care este neiertator. Nu e ca la noi, cand primesti scenariul cu doar trei zile inainte (uneori, cu doar o zi) de filmare. In astfel de conditii, risti sa iti bati joc de actul artistic si de tine si de (tele)spectatori.”

Experienta l-a invatat si sa aleaga mai atent proiectele in care se implica. Actorul recunoaste ca a acceptat candva si oferte de televiziune pe care astazi le-ar refuza, pentru ca a invatat cat de important este sa-si protejeze parcursul artistic. „E adevarat ca eu am nimerit si in show-uri tv romanesti pe care nu trebuia sa le accept la vremea respectiva (acum stiu sa spun «nu» ofertelor tv care nu-mi surad), dar, cu timpul, m-am informat pe larg si acum, chiar fara impresar, ma descurc si refuz «catatrofele» ce-mi pot sifona imaginea mea de artist.”

In spatele acestei atitudini se afla o lectie valabila nu doar pentru actori: sa ramai curios, sa fii receptiv si sa nu consideri niciodata ca ai invatat totul.

Costel Cașcaval, o lectie despre curaj, teatru si autenticitate

Declaratiile lui Costel Cașcaval ne arata ca un actor se formeaza nu doar prin rolurile pe care le interpreteaza, ci si prin experientele care ii modeleaza felul de a privi lumea. Pentru acest artist unic al scenei romanesti, teatrul este pretutindeni, iar oamenii, gesturile si intalnirile de zi cu zi pot deveni surse de inspiratie.

Dincolo de cariera cinematografica si teatrala, ramane lectia unui artist care a invatat sa transforme dificultatile in resurse interioare si sa caute autenticitatea in fiecare experienta.

Foto: ©Costel Cașcaval (facebook)

Daca v-a placut acest articol despre actorul Costel Cașcaval, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.